Chestii

In primul rand, eu abia acum, dupa atata amar de vreme, am realizat existenta termenului de "criminal de razboi". Cine inventeaza chestiile astea? De ce exista asa ceva? Razboiul e razboi. E clar, te duci la razboi cu niste instructiuni simple:

1. Nu muri.
2. Omoara inamicul.

Bineinteles, vorbesc la nivel de soldat, nu de strateg, general, Napoleon, Hitler. Vorbesc de componenta majora a unei armate, si anume soldatu'.
Poate am vazut eu prea multe filme cu razboaie, desi, in afara de "300", "Lord of the rings" si "Braveheart", nu-mi vine nimic in minte.
Ideea e ca "in dragoste si razboi totul e permis". Dar bineinteles ca nu e. Ca suntem o planeta din ce in ce mai gay.

Vreau ca Romania sa devina monarhie, ca sa ne simtim ca-n Evul Mediu, cand erau razboaie smechere si barbatesti.

Romanii clar nu-s spartani

Doamnelor si domnilor, aceasta este o postare-fulger, drept pentru care nu voi folosi diacritice. Am primit informatii ca niste oameni vor sa faca revolutie, asa ca s-au strans in Piata Universitatii. Mie mi s-ar fi parut mai poetic sa se fi strans in Piata Revolutiei, ca sa fie treaba, treaba. Da' nu conteaza asta.

Conteaza ca lumea asta care s-a strans in mod neinspirat in Piata Universitatii vrea revolutie, da' mai cu bun simt, asa. Vrea ca Basescu sa se dea batut, pana nu se supara ei. E o atitudine de cocalar neimportant, care te prinde noaptea prin Rahova: "da-mi ba banii pana nu ma supar!". Cam asa si astia: "Schimba ba chestii in legislatie pana nu ne suparam!".

Problema e ca abordarea asta functioneaza la doua niveluri: ori un nivel foarte jos, respectiv Rahova, ori un nivel foarte ridicat, respectiv ambasade si cacaturi diplomatice. Romanul mediu se prinde ca tu de fapt bluffezi si n-ai de gand sa faci nimic ca esti un ghei.

Sa te duci sa faci revolutie cu bun simt e ceva ce numai de la romani nu ma asteptam sa se intample. Revolutia se face cu un cocteil Molotov intr-o mana si cu o sticla de vodka in cealalta, procedura fiind: iei o gura barbateasca din Molotov, si pe urma arunci cu vodka dupa tancuri. Si se sparge tancu'.

Acum, in schimb, daca te duci in Piata Universitatii, vezi o mare de esarfe Zara incadrate de hanorace Bershka. Pai aia-s oameni de revolutie, ma? Revolutia exista ca ultima solutie, nu de plictiseala, oameni buni. 

Si da, e foarte misto sa-ti dai cu parerea despre chestii d-astea cand stai comod in pat si butonezi un laptop, in timp ce asculti niste muzica buna, la caldurica. 

Am o idee

O idee inspirată de prostia lui Şerban Huidu. Deja ştiam că Şerban Huidu nu e ȋn stare să meargă ȋn linie dreaptă pe schiuri, acum am aflat că nici ȋn curbe nu prea are talent. Traiectoriile mă-sii. De ce nu am ȋnvăţat să ne teleportăm? Îi făceam viaţa lui Huidu mai uşoară. Şi a victimelor accidentului, mai existentă.

Am citit pe undeva că cică a depăşit pe unii ȋn curbă, la ieşirea din curbă i-a derapat maşina şi a intrat ȋn unii cu un Logan. El, Huidu, conducând un SUV. Un Mercedes, probabil ML sau GL. Sau GLK. Nu ştiu.

Prima dată, nu depăşeşti ȋn curbă fără vizibilitate. A doua oară, n-o faci pe şosea umedă. A treia oară, n-o faci ȋntr-un SUV. Există ciorbe care iau curbele mai bine ca un SUV. De fapt, sistemul digestiv are destul de multe curbe. Dacă am face un circuit de curse identic cu sistemul digestiv, pun pariu că eu aş digera o ciorbă mai repede ca Huidu ȋn SUV-ul lui. Bineȋnţeles, nu m-ar ȋncălzi cu nimic (victoria, nu ciorba), căci deja s-a demonstrat că Huidu nu ştie să ia curbe.

Şi aşa ajungem la ideea mea, care nu e o idee originală, dar e o idee bună. Să aplicăm modelul finlandez de şcoli de şoferi. Ştii cât durează la ăia şcoala de şoferi? Şase ani. Te ȋnvaţă ăia să driftuieşti, să nu driftuieşti, să conduci pe ploaie, ninsoare, pietriş, asfalt, printre jaloane, ȋn linie dreaptă (i-auzi Huidu), ȋn curbe, la deal, la vale şi tot aşa. Păi ieşi de-acolo mai al dracu’ ca Titi Aur. Şi nu m-aş opri aici. După absolvirea examenelor de la şcoala de şoferi, i-aş trimite şi la un curs de pilotaj. Să-i ţină şi-acolo vreo doi-trei ani. Să dureze zece ani până-ţi iei permisu’. În felul ăsta am rezolva două probleme: unu, numai oamenii cu adevărat interesaţi de condus ar sta zece ani pentru o bucată de plastic roz, şi doi, bucata aia de plastic roz ar garanta că omul din spatele volanului ştie ce face, că a petrecut deja zece ani făcând numai treaba asta, vreo trei ore pe zi.

Şi iată. Am rezolvat problema accidentelor cauzate de neglijenţă şi lipsă de experienţă la volan. De asemenea, am rezolvat şi problema ambuteiajelor, căci, să nu uităm, cu sistemul meu am fi cu toţii piloţi de curse...

Şi-acum o să-mi aştept premiul Nobel.

Update

O grămadă de oameni m-au ȋntrebat de ce n-am mai scris aicişa. O grămadă, adică doi inşi, dintre care unu’ se plictisea şi făcea doar conversaţie.

E un motiv simplu. Eu ȋn general scriu despre chestii sociale, ca să-l citez pe cel mai sus menţionat, ce se plictisea şi făcea doar conversaţie. În ultimul timp fiind numai la muncă, n-am avut timp de chestii sociale nici măcar pentru mine.

De-aia n-am mai scris. Dar astăzi mi-a venit o idee. Hai să discutăm (adică, eu cu mine ȋnsumi) despre oameni şi fapte, pe tonul unei femei la ciclu.

Oamenii fac fapte. Cam asta face planeta să se ȋnvârtă. Tehnic vorbind, anumite fenomene fizice, astrologice, astronomice şi cosmice fac planeta să se ȋnvârtă. Mereu mă faci să mă explic! Chiar trebuie să scot o mie de vorbe de fiecare dată? NU MĂ SCHIMBI!!!

Oricum, spuneam, ȋnainte să fiu ȋntrerupt, că oamenii fac fapte. Uneori, faptele făcute de oameni sunt măreţe. Ingvar Kamprad*, cel ce ne-a făcut habitatele mai accesibile, şi mai primitoare, este un astfel de exemplu. Tu, pe de altă parte, nu eşti, nesimţitule leneşule n-ai loc de muncă ba de fapt ai da’ e de căcat nu ştii să faci nimic mă masturbez uitându-mă la reviste de grădinărit şi legumicultură impotentu’ dracului care eşti taci odată din gură ţi-am zis că NU MĂ SCHIMBI!!!

Mă duc până la baie. Nu mă justific ȋn faţa ta, doar că o să dureze ceva timp. Îţi spun asta ca să nu comentezi ca de obicei porcule! NU MĂ SCHIMBI!

*Ingvar Kamprad este fondatorul IKEA.

11 septembrie

Bă, eu nu sunt un om prost. A, apropo, rubrica pentru proşti:

Burgers are good because McDonald’s commercials say so. Also, NASCAR rocks!

Aşa. Spuneam că eu nu sunt un om prost. Eu ȋnţeleg de ce americanii sunt ȋndureraţi de bombardamentul aviatic executat ȋntr-un mod atât de mot-a-mot acu’ zece ani pe vremea asta. Că familii dezmembrate (dezbinate adică), că pompieri morţi, că poliţişti morţi, că la la la. Înţeleg.

N-o să abordez subiectul „CIA a finanţat, echipat şi antrenat teroriştii şi apoi a dat vina pe ei pentru a pune mâna pe petrolul oriental”, pentru că nu vreau.

În schimb, am două ȋntrebări. Unu, nouă de ce ne pasă? Şi doi, de ce vă pun vouă ȋntrebări (la care eu ştiu deja răspunsul) când voi oricum nu-mi răspundeţi ȋn comentarii?

Prima dată, nouă ne pasă din două motive simple: unu, suntem o naţie curvă. România e o curvă. Sau, ca să fiu mai delicat, o naţie de lingăi.

În al doilea rând, e greu să umpli o oră de transmisiune numai cu ştiri mondene şi videoclipuri haioase luate de pe net. Tre’ să mai schimbe şi ei placa, şi na, despre politică avem deja minim trei emisiuni pe trust media, aşa că ne uităm şi noi la alţii, să vedem ce se ȋntâmplă şi la ei.

N-am nici o concluzie zdrobitoare, numa’ atât că mă plictiseam.